"Miniexpozitiile" lor de produse artizanale realizate din panusi de porumb atrag o multime de cumparatori. Oferta cuprinde cateva sute de modele de cosuri, suporturi de diverse forme, fete de masa, coroane de flori - toate impletite din panusi de porumb. Nimeni nu pleaca din Chendu cu mana goala, greu este doar sa alegi din multitudinea de obiecte extrem de variate si de frumos lucrate.
Impletitul panusilor de porumb a aparut in anii '40, in satul Dumitreni (la 3 km de Chendu), cand satenii au hotarat sa valorifice panusile uscate de porumb. Impletiturile lor au fost vandute in toata tara, iar in anii '70 existau deja sectii in C.A.P.-uri care lucrau doar pentru export.
Ca mai toti satenii din Chendu, Margit Nagy a facut
toata viata ei impletituri. La 18 ani a fost chiar trimisa trei
saptamani in unele sate din sudul tarii pentru a le invata pe tinerele
de acolo acest mestesug. Apoi a lucrat ca angajata la Cooperativa
Mestesugareasca din Sighisoara, alaturi de alte 40 de femei din Chendu.
Toata familia Nagy s-a ocupat cu impletitul, sotul ei fiind seful
cooperativei din Sighisoara, astfel ca dupa '90 nu le-a fost greu sa
porneasca o afacere, mai ales ca aveau certitudinea ca exista piata de
desfacere si in afara tarii. Cum Chendu se afla pe drumul national E
60, cel mai avantajos spatiu de desfacere era chiar pe marginea soselei.
Asa a aparut S.C. Margareta S.R.L, primul butic la sosea.
La inceput, afacerea a mers ca pe roate, fapt care
i-a incurajat si pe altii sa deschida puncte de vanzare. Gaseai obiecte
de artizanat la 30 de buticuri, dar cele mai multe impletituri tot la
Margit le vedeai. Ea era si atunci o intreprinzatoare aparte in Chendu,
singura care reusise sa aduca ceva nou in mestesugul acesta atat de
raspandit printre satenii din zona: flori din panusi!
Ideea i-a venit acum 10 ani, intr-un moment dificil din viata. "De
suparare, cand a murit sotul meu, m-am refugiat in munca. Lui ii placeau
mult florile. Am incercat sa fac din panusi de porumb un trandafir,
floarea lui preferata si apoi o lacramioara. Am reusit de la prima
incercare, parca Dumnezeu imi ducea mainile". De atunci a gandit si
lucrat peste 500 de modele.
E greu sa faci diferenta intre un buchet de flori
naturale si unul realizat din panusi de porumb. Culorile sunt atat de
vii, formele atat de perfecte, incat iti vine sa le mirosi. Margit
impleteste pe zi si zece coroane cu flori si nu se lasa batuta pana nu
reuseste sa obtina modelul dorit.
"Fac orice fel de aranjament", spune ea, in general modele proprii, dar
raspunde prompt oricarei cerinte din partea clientilor. A creat sute de
modele si inca mai e loc de alte idei. Din panusi poti face orice,
doar sa ai imaginatie: de la ingeri si papusi, pana la suporturi de
diferite marimi. Insa un lucru e singur: florile din panusi sunt cel mai
bine vandute si cele mai cautate.
"In America am vandut flori de 3.000 $ in doar trei saptamani"
Ornamentele facute de Margit nu au nevoie de reclama. Ajunge sa
participe la cateva expozitii nationale si internationale pentru a se
bucura de aprecierea tuturor si a semna contracte. "Am uimit America!",
spune ea. In 1999 a fost invitata, alaturi de alti artisti romani, la
Smithsonian Folklife Festival (Washington), la care au participat cei
mai buni mesteri populari din tara. Din 300 de participanti la
preselectie, americanii au ales doar 26 de mesteri. Printre ei se numara
si Margit, care a pornit spre S.U.A. incarcata cu saci de panusi de
diferite culori.
Ornamentele au fost asa de bine primite de americani
incat nu reusea sa faca fata cererilor. Atat de multi oameni ii cereau
lucrarile incat toata noaptea impletea, iar ziua mergea la magazin si
vindea. In trei saptamani s-a intors acasa cu 3.000 de dolari. "O femeie
mi-a spus ca fara a se pune suflet nu poate sa iasa o asemenea arta. Un
tanar m-a sarutat si mi-a cerut chiar sa-i dau un autograf pe tricou",
isi aminteste Margit.
In ultimul timp a fost prezenta la patru expozitii si
la mai multe festivaluri, printre care si cel de la Ulm, din Germania,
unde a vandut ormnamente in valoare de 2.500 de euro in doar doua
saptamani. Este foarte mandra de diplomele primite la aceste
festivaluri, cum tot atat de mandra este ca a reusit sa faca bani prin
inventia ei, prin munca ei.
Secretul florilor din panusi
"Florile mele tin si o suta de ani", spune Margit. Inainte de a
depozita panusile, le usuca si le trateaza cu fum de sulf. Apoi,
inainte de a fi impletite, ele trebuie colorate si pentru asta mai intai
se inmoaie in apa calda si apoi se vopsesc, dupa preferinte. Cel mai
greu e sa tratezi panusa astfel incat culorile sa ramana vii. Margit
foloseste in general vopsele naturale. Coloreaza panusile cu frunze de
nuc pentru maron, fructe de soc pentru violet, frunze de ceapa pentru
rosu inchis. Din experienta a invatat ca daca vrei sa obtii un rosu
puternic trebuie sa fierbi panusa de sase ori, nu mai mult de zece
minute.
Mihaly Nagy, fiul ei, se gandeste sa cumpere niste
seminte din Canada, care sunt astfel tratate incat panusile porumbului
cresc colorate in violet, verde, roz, depinde de felul semintei.
Investitia e mai mare, dar si calitatea e alta. E mult mai usor sa
lucrezi cu panusi gata colorate, randamentul creste si reusesti sa sari
pe niste etape care inainte iti furau mult timp.
S-a intamplat ca din lipsa timpului familia Nagy sa refuze anumite
comenzi. "Daca ziua ar avea 48 sau 72 de ore am putea raspunde tuturor
comenzilor", spune Mihaly. De multe ori, cand au comenzi mari si e vorba
de mobilier impletit, el anunta tot satul si da de lucru si altor
oameni. Odata a primit o comanda din Germania de 500 de sertare de dulap
(adica sa faca din impletituri de panusi de porumb partea exterioara a
sertarelor) si a trebuit sa plateasca mesteri din sat.
Acum asteapta o comanda din Canada pentru a face mobilier - scaune, masute - (panusile de porumb se impletesc pe scheletul din fier forjat). De la Sibiu au primit o oferta pentru a face veioze. Margit pregateste inca de pe acum ingerasi din panusi de porumb pentru bradul de Craciun.
Sursa: http://ideideafaceri.manager.ro/articole/cum-am-reusit-in-afaceri/produse-artizanale-din-panusi-de-porumb-307.html